Ionela Băran

Atunci când oțelul se transformă în aur

Mihai Voinea este șlefuitor de talente la secția de judo a clubului CS Universitatea Craiova. El ne spune că, din experiența sa de 20 ani de antrenorat specializat în lucrul cu copii, a tras concluzia că sportivii proveniți din familiile cele mai nevoiașe au mai multe șanse să ajungă campioni cu rezultate excepționale, odată ce ating maturitatea.

Asta pentru că nevoia acestora de a evada din sărăcie îi face mai rezistenți la stres, mai dornici de recunoaștere din partea semenilor, precum și mai puternici din punct de vedere fizic atunci când corpul cedează, pe masură ce antrenamentul greu epuizează resursele de energie.

Pentru exemplificare, ne-a făcut cunoștință cu una dintre elevele sale, o fetiță de 13 ani pe nume Ionela Băran. Ionela este multiplă campioană națională la categoria ei de vârstă, iar anul acesta a câștigat și campionatul balcanic de judo, precum si locul doi la un mare concurs internațional ce reunește unii dintre cei mai buni sportivi din Europa, Cupa Black Sea, desfașurată pe perioada verii la Constanța.

Am acceptat invitația antrenorului de a viziona live unul dintre antrenamentele lotului de sportivi pe care Mihai Voinea îl supervizează și din care face parte și Ionela Băran. Astfel, am putut întelege că vorbele antrenorului sunt sută la sută adevarate, Ionela este poate copilul cel mai lipsit de resurse materiale din toată grupa de judokani, dar debordează de energie, este pur și simplu o locomotivă care-i trage după ea pe toți colegii ei, indiferent de greutatea și complexitatea exercițiilor pe care le repetă neîncetat.

Dar Ionela are de înfruntat mari lipsuri materiale, ea provine dintr-o familie foarte săracă ce locuiește într-o casă de chirpici, situată undeva în cartierul Craiovița, o parte de lume în care, atunci când intri, ai impresia că te-ai întors în timp, undeva acum 100 de ani. Odată intrați în curtea căsuței dărăpănate, în care locuiesc laolaltă părinți, bunici și nepoată, realizezi că Ionela are nevoie de un dram de ajutor din partea semenilor. Este nevoie de haine, de hrană sănătoasă, de căldură și de asistență medicală, pentru ca, fata care la 13 ani nu are rival pe tatami în România, să poată crede mai departe în destinul ei de mare campioană.

Priviți tristețea din ochii Ionelei atunci când este acasă, printre ai ei, dar priviți și strălucirea, veselia și exuberanța aceleiași fetițe atunci când intră desculță pe covorul de antrenament. Merită să-i întindem acum o mână de ajutor, mâine-poimâine ne vom mândri cu faptul că am pus și noi umărul la formarea unui campion!