Atunci când te gandești la un adolescent care practică un sport de luptă, vezi un personaj atletic cu o figură dură, pe care se ghicesc ușor urmele încleștărilor fără număr, al sutelor și miilor de ore de antrenament ucigător, ce întăresc carnea și sculptează expresia feței, ca pe ai unei statui făcută din granit.
Dar Adriana Iovan, fata de 14 ani pe care o vedem ridicând și apoi trântind, printr-un procedeu specific luptelor, un manechin de piele în greutate de peste 50 de kilograme, nu e deloc așa. Ea e înăltuță și mlădioasă, are părul blond, cărlionțat, doi ochi albaștri frumoși cu care te privește prietenos și deschis. A ajuns să practice luptele la secția Universității Craiova, picată direct din stradă, locul unde își petrecea zilele, din lipsă de altceva mai bun. Părinții au plecat de mult în străinătate, după un timp s-au despărțit, alegând fiecare altă direcție, alți oameni în alte locuri cu care să-și petreacă viața. Sau mai corect spus, cu care să-și treacă timpul.
Pe ea, pe Adriana, au lăsat-o în grija unei bunici, promițând că vor veni să o vadă, că o vor lua cu ei în țara unde se trăiește bine, imediat ce situația lor materială se va îmbunătăți nițel. Anii au trecut, fetița de atunci a renunțat să mai creadă în basme și, în locul unui copil neajutorat, a crescut o adolescentă chipeșă, îndrăgostită de un ideal.
Va munci zi de zi pe salteaua de lupte, va respecta cuvânt cu cuvânt indicațiile tehnice și sfaturile de viață ale antrenorului, va caștiga fiecare luptă, una după cealaltă, ca și cum viața sa ar depinde de fiecare rezultat. De curând, a fost cooptată la lotul național de juniori. O încearcă încă nevoia de a-și striga suferința și dorul de mamă. Strânge din dinți și alungă din minte imaginea idilică a unei familii de părinți și copii așezată la masa din bucătărie, mâna mamei forfotind cu polonicul în oala cu ciorbă de cartofi. Se scutură de amintirile oricum încețoșate, își umple rapid sacul de echipament și pleacă în grabă spre sala de antrenament.
Rugby Club Antonio Jr. nu este doar un club de rugby, este o mare familie. Cu toate că este un club privat, fondatorii săi, Toni și Simona, au ales să se implice în comunitate și să le ofere unor copii mai puțin favorizați de soartă șansa să practice un sport nobil, bărbătesc și, mai mult, să le ofere o educație și...
Andreea Ailincăi s-a născut într-un sat din Moldova aflat la 80 de kilometri de municipiul Bacău. Andreea Ailincăi s-a nascut într-o familie cu posibilități materiale reduse. Andreea Ailincăi are patru frați pe care îi vede într-o singură vacanță pe an, de sărbători. Andreea Ailincăi este înaltă, este puternică, este ambițioasă.
Citește
Primăvara își face simțită prezența cu pași timizi, deși în mod oficial, calendaristic vorbind este aici. Temperaturile cresc ușor, iar semnele noului anotimp apar cel mai rapid în farfuria ta. Odată cu schimbarea anotimpului, apar și schimbări în alimentația de zi cu zi. Din motive ce țin de noile opțiuni alimentare, de psihologia umană și […]
Citește
Percepția despre rolurile într-o familie diferă de la individ la individ în funcție de cultură, tradiție, țară și regiune. În general, viziunea asupra familiei și a rolurilor pe care le are fiecare membru este transmisă din generație în generație și se preia modelul standardizat pe care îl ai în familia ta și pe care părinții […]
Citește
Gustul mâncării de acasă nu se uită niciodată, iar rețetele bunicii sau ale mamei sunt transmise din generație în generație. Chiar dacă rețetele au mai fost îmbunătățite și modificate pe parcursul timpului, aromele românești rămân inconfundabil de gustoase și savuroase. Unul dintre motivele de mândrie pe care le are poporul român este bucătăria vastă și […]
